În mod frecvent apar ştiri, prin intermediul cărora sunt căutate justificări privind creşterea nivelului inflaţionist, iar printre cauzele precizate se regăseşte în mod constant creşterea salarială.
Realitatea ne arată că o creştere salarială, în condiţiile în care masa monetară la nivelul unei economii nu se modifică, nu va conduce niciodată la inflaţie. Această afirmaţie este reală dacă luăm în considerare preţul tuturor bunurilor din cadrul unei economii şi nu doar la nivelul coşului zilnic de consum, faţă de care este calculat indicele preţurilor.
Banii reprezintă într-o economie un bun a cărui scop principal este acela de a uşura schimbul celorlalte bunuri şi servicii. Atâta timp cât masa monetară de pe piaţă, viteza de circulaţie a acesteia precum şi volumul de bunuri şi servicii rămân constante şi nivelul general al preţurilor va rămâne constant.
Dacă cresc salariile, nici unul dintre cei patru factori nu se va modifica. Creşterea salarială fiind realizată în aceste condiţii din masa monetară de care dispun firmele, instituţiile bugetare etc.
Cum cresc totuşi preţurile?
Statul creează bani, sub forma monedelor şi a bancnotelor, iar băncile pot crea bani virtuali, adică pot spre exemplu să realizeze împrumuturi şi implicit să crească oferta de masă monetară de pe piaţă, fără a deţine efectiv banii respectivi.
Să presupunem că la momentul t există 20.000 de bunuri şi servicii supuse vânzării şi 200.000 unităţi monetare. Avem prin urmare o medie de 10 unităţi monetare pentru fiecare bun.
La momentul t+1 ca urmare a creşterii masei monetare sunt 220.000 unităţi monetare, în aceste condiţii dacă volumul de bunuri şi servicii nu creşte de la 20.000 la 22.000 astfel încât media de 10 unităţi monetare pe bun să rămână constantă, preţurile vor creşte, iar puterea de cumpărare va scădea în termeni reali.
